Legea insolvenţei, la a 4-a modificare

Sursa: www.sfin.ro

Legea insolventei la a 4 a modificare Tribunalele vor avea secţii de insolvenţă, fondul de lichidare va fi mai mare, iar adunarea creditorilor mai uşor de ţinut

Parlamentul a modificat din nou reglementările privind insolvenţa prin Legea nr. 277 din 7 iulie 2009. Această lege adaugă două condiţii pentru ca patrimoniul debitorului să fie considerat în stare de insolvenţă: datoriile trebuie să fie nu numai exigibile (ajunse la scadenţă), ci şi „certe şi lichide“. O creanţă certă este aceea a cărei existenţă este neîndoielnică, asupra căreia nu există niciun litigiu. Creanţă lichidă este aceea al cărei cuantum este precis determinat. Nu sunt lichide, spre exemplu, creanţele al căror cuantum urmează să fie stabilit în justiţie, cum ar fi despăgubirile. 

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
  1. insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu şi-a plătit datoria faţă de unul sau mai mulţi creditori;
  2. insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

O altă modificare  constă în creşterea plafonului privind cuantumul minim al creanţei pentru care creditorul poate face cerere de insolvenţă împotriva debitorului său. Acesta a crescut de la 10.000 la 30.000 de lei. Pentru salariaţi, pragul rămâne acelaşi: 6 salarii medii pe economie.

Extinderea fondului de lichidare
În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se utilizează fondul de lichidare, plăţile efectuându-se în baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puţin 3 luni, aprobat de jude-cătorul sindic.

Pentru a evita blocarea activităţii practicienilor în insolvenţă, în contextul în care numărul de dosare de insolvenţă se află în continuă creştere, au fost extinse sursele de finanţare a fondului de lichidare. 

Fondul va fi constituit din:
  1. majorarea cu 30% (de la 20%) a taxelor percepute de Oficiile Registrului Comerţului de pe lângă tribunale pentru operaţiunile de înregistrare;
  2. majorarea cu 30% (de la 20%) a taxelor percepute pentru operaţiunile de înregistrare în registrul societăţilor agricole şi, în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor ce desfăşoară activităţi economice, în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

Facilitarea adunării creditorilor
În scopul facilitării ţinerii adunării creditorilor, au fost adoptate soluţii noi, cum ar fi: extinderea termenului de comunicare a votului prin corespondenţă, eliminarea obligativităţii prezenţei membrilor comitetului creditorilor pentru reunirea valabilă a adunării creditorilor şi crearea posibilităţii reprezentării salariaţilor de către un singur delegat. Se propune, de asemenea, amplificarea rolului persoanei care a declanşat procedura, creditor sau debitor, în desemnarea administratorului judiciar sau a lichidatorului provizoriu.

Secţiile de insolvenţă
Legea prevede constituirea, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare, a secţiilor speciale de insolvenţă.

Toate procedurile prevăzute legea insolvenţei, cu excepţia recursului împotriva hotărârilor judecătorului sindic, vor fi de competenţa secţiei de insolvenţă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în Registrul Comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de judecătorul-sindic.

În circumscripţia Curţii de Apel va funcţiona o singură secţie de insolvenţă. Aceasta se organizează în cadrul tribunalului din localitatea în care îşi are sediul respectiva curte de apel. Procedurile în curs vor continua pe rolul instanţelor la care au fost introduse.

Situaţia antecontractelor de vånzare-cumpărare
Legea 277/2009 reglementează şi situaţia antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior deschiderii procedurii de insolvenţă pentru că se ştie că ulterior nu mai pot fi făcute achiziţii. Sunt instituite totuşi nişte condiţii în care un asemenea antecontract ar putea fi executat.

Obligaţiile rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare cu dată certă, anterioară deschiderii procedurii, în care promitentul-vânzător intră în procedură, vor fi executate de administratorul judiciar/lichidator la cererea promitentului-cumpărător, dacă:
  • preţul contractual a fost achitat integral sau poate fi achitat la data cererii, iar bunul se află în posesia promitentului-cumpărător;
  • preţul nu este inferior valorii de piaţă a bunului;
  • bunul nu are o importanţă determinantă pentru reuşita unui plan de reorganizare.

Taxele judiciare de timbru pentruţiuni, cereri şi contestaţii introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au crescut de la 39 la 120 de lei.

Legea nr. 277 din 7 iulie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a intrat în vigoare din data de 17 iulie 2009.