Lichidări administrative

Particularităţile lichidării voluntare faţă de privatizare şi faţă de procedura instituită de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Percepută în general, de către cei neavizaţi ca o formulă de distrugere a întreprinderilor, lichidarea este în realitate o formă de transfer de proprietate. Lichidarea unei afaceri intervine, în general, atunci când aceasta generează creditorilor pierderi şi/sau antrenează un volum ridicat de datorii, precum şi în situaţia în care societatea nu îşi poate realiza obiectul de activitate.

Particularităţile lichidării voluntare faţă de privatizare:

• Faţă de privatizare, transferul de proprietate prin lichidare voluntară prezintă unele particularităţi. Astfel:
• Cumpărătorul preia activele societăţii degrevate de datorii;
• Transferul de proprietate este mult mai rapid;
• Una dintre deosebirile esenţiale dintre privatizarea prin vânzare de acţiuni şi cea prin lichidare constă în aceea că prin procedura de lichidare, indiferent de natura ei (voluntară sau judiciară) datoriile societăţii nu se vor achita ca urmare a derulării unor activităţi productive ci prin vânzarea bunurilor acesteia, ca întreg, ca active funcţionale, sau ca bun cu bun. Finalitatea procedurii constă în radierea societăţii;
• Astfel, lichidarea capătă o importanţă specială în cadrul proceselor de privatizare a societăţilor cu probleme, deoarece prezintă, pe lângă avantajele şi facilităţile pe care le oferă investitorilor şi o serie de avantaje importante pentru societatea în cauză şi, în consecinţă, pentru acţionari;
• Avantajele lichidării voluntare sunt mai evidente mai ales în cazul societăţilor de mari dimensiuni sau care, pe lângă capacităţile tehnologice propriu-zise, deţin în patrimoniu şi o serie de active nespecificate. Aceste avantaje se referă la posibilitatea de a realize practice, prin strategia de vânzare adoptată, divizarea societăţii pe active funcţionale cu redimensionarea corespunzătoare a capacităţii tehnologice, crescând astfel altă activitate a societăţii respective de piaţă.

Efectul lichidării societăţilor nerentabile constă în:

• Redarea în circuitul economic a bunurilor societăţilor aflate în lichidare şi generarea prin acestea de noi activităţi rentabile, noi locuri de muncă şi venituri suplimentare la bugetul de stat;
• Însănătoşirea mediului de afaceri, prin deblocarea agenţilor economici intraţi în relaţii economice cu firme neviabile, prin rambursarea de către acestea din urmă a datoriilor, ca urmare a vânzării de bunuri;
• Stimularea mediului concurenţial;
• Dezvolatrea şi consolidarea sectorului privat productive;

Particularităţile lichidării voluntare faţă de procedura instituită de prevederile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:

Fluiditatea şi celeritatea procedurii de lichidare voluntară comparative cu procedura instituită de dispoziţiile Legii nr. 85/2006 s-au ameliorat odată cu apariţia Legii nr.137/2002 şi a Normelor metodologice de aplicare a acestora, aprobate prin HG nr. 577/2002.

Dintre avantajele procedurii de lichidare voluntară faţă de cea instituită de Legea nr. 85/2006, se pot enumera următoarele:

• Hotărârea de dizolvare şi lichidare voluntară se adoptă de către A.G.A. societăţii care se întruneşte în termen de 5 zile de la data solicitării;
• Desemnarea lichidatorului în procedura de lichidare voluntară se face prin licitaţie, în mod transparent;
• Lichidatorul încheie cu AVAS un contract de angajare a lichidatorului;
• Vânzarea activelor, în procedura de lichidare voluntară, se face, de regulă, prin licitaţie publică cu strigare (principalii creditori făcând parte din comisia de licitaţie), spre deosebire de procedura instituită de Legea nr. 85/2006 care utilizează de regulă metoda de vânzare prin negociere directă;
• Remunerarea lichidatorului se face în cazul lichidării voluntare prin aplicarea unui comision reprezentând un anumit procent din veniturile obţinute din vânzarea de active şi recuperări de creanţe. Ori, în procedura instituită de Legea nr. 85/2006 sistemul de remunerare al lichidatorului prevede de regulă şi o componentă fixă, care nu este de natură să-l cointereseze pe aceasta în maximizarea rezultatului lichidării;
• În cazul lichidării voluntare, dacă societatea comercială nu dispune de surse financiare care să permită susţinerea costurilor de lichidare, AVAS poate asigura finanţarea procedurii. Ori, în procedura instituită de Legea nr. 85/2006 sursele fianciare de susţinere a proceduriii sunt de regulă insuficiente în faza iniţială de declanşare a lichidării, lichidatorul fiind nevoit să vândă în regim de urgenţă, la preţuri care uneori dezavantajează creditorii, active cu capacitate ridicată de absorbţie a pieţei.